|
|
||
|
O LIRĂ - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru O LIRĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 87 pentru O LIRĂ. Mihai Eminescu - O arfă pe-un mormânt ... Mihai Eminescu - O arfă pe-un mormânt O arfă pe-un mormânt de Mihai Eminescu Prin gândurile-mi triste și negre treci frumoasă, Ca marmura de albă, în haine de argint, Cu ochii ... aur moale... Deasupra frunței tale e-un mândru cerc de stele  Astfel treci tu, copilă, făptura minții mele, Minune-a Creațiunei, ș-o singură gândire Te face ca să tremuri: o arfă pe-un mormânt. Da, da! În viața-mi tristă tu treci cu-a tale stele Albastre și în zboru-ți tu murmuri ... surâzând... E-amor? copilărie?... Sunt versurile mele Ce-ocupă a ta minte de murmurezi visând? Surâzi!... Nu plânge numai la finele poemei C-o arfă pe-un mormânt. Ah! de-aș muri... tu, înger, fără să știi vodată Că te-a iubit acela, ce zace în pământ ... acea lume-ntreagă ție-a fost închinată  Tu inocentă, albă, ai trece surâzând... Doar luna-n cer atuncea s-ar îndoi în liră Ș-ar suspina în noapte: o Ion Luca Caragiale - O noapte furtunoasă ... al căpitanului CHIRIAC , tejghetar, om de încredere al lui Dumitrache, sergent în gardă SPIRIDON , băiat pe procopseală în casa lui Titircă RICĂ VENTURIANO , arhivar la o judecătorie de ocol, student în drept și publicist VETA , consoarta lui Jupân Dumitrache ZIȚA , sora ei În București, la Dumitrache ACTUL I (O odaie de mahala. Ușă în fund dând în sala de intrare; de amândouă părțile ușii din fund, câte o fereastră. Mobile de lemn și paie. La stânga, în planul întâi și-n planul din fund câte o ușă; în dreapta, pe planul al doilea altă ușă. În dreapta în fund, răzemată de fereastră, o pușcă de gardist cu spanga atârnată lângă ea.) SCENA I JUPÂN DRUMITRACHE, în haine de căpitan de gardă fără sabie, și NAE IPINGESCU JUPÂN DUMITRACHE ... nene, zău! parol! să n-ai parte de mine și de Veta!" Ei! când am auzit așa vorbă mare, n-am putut pentru ca s-o tratez cu refuz. IPINGESCU: Rezon! JUPÂN DUMITRACHE: Ei! haide!... dar unde mă gândeam eu că o să mi se întâmple un așa ceva. Ne ducem. Ședem la o masă mai la ... Mihail Cuciuran - O zi și o noapte de primăvară pe ruinele Cetății Neamțu ... Mihail Cuciuran - O zi şi o noapte de primăvară pe ruinele Cetăţii Neamţu O zi și o noapte de primăvară pe ruinele Cetății Neamțu de Mihail Cuciuran Informații despre această ediție Suflați răcoroși zefiri pe coarda lirei mele, Suflați p-astă rîsipă ... mi un ce mic fîlfîind, De unde eram sigur că toati acum îs mute Zăresc o cocoveică pi-un stîlpușor cîntînd. Mă scol să iau o piatră, s-alung ace urîtă Pasăre, ce răcnești c-un glas pătrunzători, Și cînd o rădicasăm, întru ace menută, Mi să arat-o umbră strigînd îngrozitor. • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • â ... vrem să mă odihnesc ; M-am suit sus pi o piatră ca s-adorm un menut, Și cînd să închid ochii atunci din nou zăresc O umbră ce s-înalță din acel loc tăcut. Și vine drept la mine, și în fațî-mi se oprești Întrebînd cini aice pe mine m ... a o cînta. Vroind să plîng aice mărind a voastre fapte, Ș-îmi închin astor zidiri care să răsîpesc, Și care di ... Ion Heliade Rădulescu - La moartea lui Cârlova ... călători, și-ndată, oprindu-le-a lor pas, Țintind a lor vedere... tu zbori și i-ai lăsat! Tu ai urât o țară unde puțini ascultă Sau unde-a ta cântare cu ei nu însoțești; Încă trăind, tu viața o petreceai mai multă Sorbit în armonia a cetelor cerești, Unde ostaș d-aicea acol-ai și grăbit. Sub tânăra ta mână, degetele-arzătoare ... și călător; Astfel vulturul mândru din nalta sa privire Parcă ar zice lumii din marele său zbor: Pământul mi-este leagăn, dar locuiesc în cer. O, fenomen ce-n veacuri abia când se ivește, O, stea care răsare chiar într-al său apus! Ce fu a ta lucire? Și ce ne prevestește? Ce înger te întoarce? Ce înger ... eu sunt după tine, pe urmă-ți te-nsoțesc; Râvna p-ale ei aripi acolo mă răpește Și soarta ta cea lesne în veci eu o doresc, Dar... plumbul datoriei mă trage iară jos. Cu care legătură afirea mea se-ntină, Întocmai ca ștejarul adânc rădăcinat?! Vântul când se răscoală, el ... ce mai rămâne privește dureros. Vai! iată a mea soartă, și cât de povăroasă! Iar tu ai fost ca floarea acea primăvăroasă Ce- ... groază încremenite! Atunci Safo, luând lira, sună în ea cu putere Și cântă aceste versuri cu un glas plin de durere: “O, grozave țărmuri, o, noian cumplit! Iată, făr’ de frică aici acum șez, Căci eu Afroditei vreau să m-oferez, Defăimându-i templul unde am servit... O, Posidoane puternic, cred că-mi vor fi mai plăcute A tale ape amare decât un trai osândit. Privește cu ce cunună mi-am ... cu mine, din Lesbos fecioare! Plângeți și iar plângeți, căci sunt rușinată. Căiți pe aceea ce pentru el moare Decât să trăiască de el defăimată. O! liră mult mângâioasă, ce prin tine m-am slăvit O! liră ce pentru dânsul ai răsunat nu o dată, Acum, când te văd, îmi pare că nu ești de suferit, Căci tu îmi aduci aminte cu al tău acord îndată De-al meu ... carul său strălucit, Cel de apoi al meu soare, se suie cu repegiune, Se grăbește ca să-nceapă ziua mea de la sfârșit, Primește dar, o, soare, cea de-apoi închinăciune! Mâini vei răsări tu iarăși din a mărilor noianuri, În care mormântul jilav astăzi îmi este gătit. Deci ... ... groază încremenite! Atunci Safo, luând lira, sună în ea cu putere Și cântă aceste versuri cu un glas plin de durere: “O, grozave țărmuri, o, noian cumplit! Iată, făr’ de frică aici acum șez, Căci eu Afroditei vreau să m-oferez, Defăimându-i templul unde am servit... O, Posidoane puternic, cred că-mi vor fi mai plăcute A tale ape amare decât un trai osândit. Privește cu ce cunună mi-am ... cu mine, din Lesbos fecioare! Plângeți și iar plângeți, căci sunt rușinată. Căiți pe aceea ce pentru el moare Decât să trăiască de el defăimată. O! liră mult mângâioasă, ce prin tine m-am slăvit O! liră ce pentru dânsul ai răsunat nu o dată, Acum, când te văd, îmi pare că nu ești de suferit, Căci tu îmi aduci aminte cu al tău acord îndată De-al meu ... carul său strălucit, Cel de apoi al meu soare, se suie cu repegiune, Se grăbește ca să-nceapă ziua mea de la sfârșit, Primește dar, o, soare, cea de-apoi închinăciune! Mâini vei răsări tu iarăși din a mărilor noianuri, În care mormântul jilav astăzi îmi este gătit. Deci ... Alphonse de Lamartine - Poetul murind ... Să cânt, căci al meu suflet e încă p-a mea liră; Sa cânt, căci mie moartea ca lebedei inspiră Pe țărmuri d-o-altă lume un grid melodios. Semn bun acesta este, și geniul mi-l face. De este-al nostru suflet amor, cerească pace, Un cânt divin ... a mea buză am pronunțat ast nume, Invenție fatală delirului uman. Am stors mult astă vorbă, ș-aflatu-o-am tot vidă, Ș-am azvârlit-o-ncolo ca pe o scoarță-aridă, Ce buzele umane o tot resug în van. În stearpa sa speranță d-o glorie ce pasă, În cursul vieții sale în urmă-i omul lasă Un nume ce tot scade, din zi în zi proscris; Și timpul p ... filomela aspiră la renume Când noaptea-ntreagă cântă l-al apelor susur? Tot astfel cântai și eu, precum omul respiră, Cum pasărea ciripe, cum sună-o biată liră, Cum vântul suflă, geme, cum apele murmur. Amor, cântare, rugă, atât fu a mea viață; Din toate câte omul dorește și învață, Amici ... ca dânșii trăi-voi a viață În verva imortală ș-eterna dimineață Divinelor concerte, în hor de cherubimi. Peste curând... dar moartea c-o ... Ion Heliade Rădulescu - Poetul murind ... Să cânt, căci al meu suflet e încă p-a mea liră; Sa cânt, căci mie moartea ca lebedei inspiră Pe țărmuri d-o-altă lume un grid melodios. Semn bun acesta este, și geniul mi-l face. De este-al nostru suflet amor, cerească pace, Un cânt divin ... a mea buză am pronunțat ast nume, Invenție fatală delirului uman. Am stors mult astă vorbă, ș-aflatu-o-am tot vidă, Ș-am azvârlit-o-ncolo ca pe o scoarță-aridă, Ce buzele umane o tot resug în van. În stearpa sa speranță d-o glorie ce pasă, În cursul vieții sale în urmă-i omul lasă Un nume ce tot scade, din zi în zi proscris; Și timpul p ... filomela aspiră la renume Când noaptea-ntreagă cântă l-al apelor susur? Tot astfel cântai și eu, precum omul respiră, Cum pasărea ciripe, cum sună-o biată liră, Cum vântul suflă, geme, cum apele murmur. Amor, cântare, rugă, atât fu a mea viață; Din toate câte omul dorește și învață, Amici ... ca dânșii trăi-voi a viață În verva imortală ș-eterna dimineață Divinelor concerte, în hor de cherubimi. Peste curând... dar moartea c-o ... Vasile Alecsandri - Vis de poet ... Vasile Alecsandri - Vis de poet Vis de poet de Vasile Alecsandri Ea era frumoasă, dulce,-ncântătoare, Ca o floare vie, căzută din soare; Lumea-namorată și de doruri plină O slăvea în taină ca pe o regină, Și pe când nici visul nu-ndrăznea, nici dorul Până lângă dânsa să-și înalțe zborul, Gingaș, cu iubire, un poet ferice Prin a ... pământul să-i alergi ușor? Vrei s-anin pe frunte-ți mărgăritărele, Salbe înșirate pe raze de stele? Vrei tu la picioare-ți lumea s-o închin? Vrei să fii regina cerului senin? Spune-mi, ce minune dorești ca să nască Pentru-a ta plăcere dragostea-mi cerească? Dragul ... șoptești din stele, Tu luminezi calea rugăciunii mele, Și în veci pe tine cu drag te găsesc În orice îmi place, în orice iubesc, Ș-o credință sfântă de la cer îmi vine Că în altă lume m-am iubit cu tine. O! mult îmi e scumpă închinarea ta, Căci, iubind, amorul tu știi a-l cânta. Și prin armonia dulcei tale lire Vom zbura-mpreună ... ... ... danțândele ființe albe, Iese cum cântecul dintre suspine Regina albelor nopții regine. Păru-i ca aurul fața-ncadrează, Cunună-n undele-i se furișează. Pe-o liră gingașă și argintie Mânuța-i coardele le-ncurcă vie Și cum din zilele poetici, june, A idealului iese minune, Astfel prin notele lirei ... trece-n infinit, Ca un fulger fără țintă, Ca un cap fără zenit. Și din chinuri ce mă-neacă, Eu sorb mirul cel curat, Cum o lebădă se pleacă Bând din lacul înghețat. Și cu moartea cea adâncă Am schimbat al vieței gând, Am fost vultur pe o stâncă, Sunt o cruce pe-un mormânt. Care-i scopul vieții mele, Întreb sufletu-mpietrit? Ochiu-i stins, buzele mele De dureri a-nvinețit. Crucea-mi ... scumpu-i eres Îl pierde în coardele sale. Vărsându-l cu dor, Plângând râzător, El cântă cu buze de miere Durere: ,,De ce nu-s o floare uscată de vânt Și pală ca fruntea pe moarte, Ce mila o pierde prin cruci de mormânt Cu miros strivit, fără soarte, C-atunci m-ai lua, La mine-ai căta Gândindă, cum e trecătoare O floare. Dar eu nu-s, copilă, decât un amor Ce arde-n ... Mihai Eminescu - Ondina (Fantazie) ... danțândele ființe albe, Iese cum cântecul dintre suspine Regina albelor nopții regine. Păru-i ca aurul fața-ncadrează, Cunună-n undele-i se furișează. Pe-o liră gingașă și argintie Mânuța-i coardele le-ncurcă vie Și cum din zilele poetici, june, A idealului iese minune, Astfel prin notele lirei ... trece-n infinit, Ca un fulger fără țintă, Ca un cap fără zenit. Și din chinuri ce mă-neacă, Eu sorb mirul cel curat, Cum o lebădă se pleacă Bând din lacul înghețat. Și cu moartea cea adâncă Am schimbat al vieței gând, Am fost vultur pe o stâncă, Sunt o cruce pe-un mormânt. Care-i scopul vieții mele, Întreb sufletu-mpietrit? Ochiu-i stins, buzele mele De dureri a-nvinețit. Crucea-mi ... scumpu-i eres Îl pierde în coardele sale. Vărsându-l cu dor, Plângând râzător, El cântă cu buze de miere Durere: ,,De ce nu-s o floare uscată de vânt Și pală ca fruntea pe moarte, Ce mila o pierde prin cruci de mormânt Cu miros strivit, fără soarte, C-atunci m-ai lua, La mine-ai căta Gândindă, cum e trecătoare O floare. Dar eu nu-s, copilă, decât un amor Ce arde-n ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... |
||